Nimic în viață nu trebuie să distrugem ori să eliminăm. Dacă am învăța din natură că toți suntem perfecți nu ne-am mai compara și să facem concurență unii cu alții. Trandafirul nu face concurență cu crinul ori altă floare el, pur și simplu există, se bucură și bucură.
Ziua cu noaptea nu fac concurență ci ușor se înlocuiesc una cu alta, nu ai să vezi că la o anumită oră se face întuneric total ori la o anumită oră se face lumină deodată, fiecare se întrepătrunde una cu alta ușor cu respect fără a aduce în cealaltă o schimbare totală. Sămânța pusă în pământ durează până iese și se maturizează și dă fructe.
Schimbările bruște, forțate produc SHOCK, dă viața tuturor peste cap și prima reacție este de respingere de atack, de apărare, dezorientare. Pe când se face introducerea treptată se face o acceptare treptată chiar fără să realizezi, exact ca ziua Cum se introduce treptat dimineață cu lumina ei.
Deci e bine să facem schimbările treptat căci subconștientul le primește ca ceva normal. Nu poți obliga pe cineva să te iubească intrând cu forța în viața sa și atrăgând disperat atenția ci intră treptat, observă, construiește, transformă.
Foarte puține persoane pot să își schimbe viața la 360 grade și să și reușească. Făcând un curs de business inteligent cu un renumit coach, dr. Cere spunea construiește ușor trecerea de la un stadiu la altul, să nu faci schimbări bruște căci va duce la faliment sigur.
Tu încerci să lași destine azi să Îți trăiești destinul tău și ai stat până azi în zeci de roluri, arăți cu degetul spre alții și aduci o schimbare totală de la o zi la alta, e normal să produci reacții, chiar shock, adu o transformare treptată de rol, de viață.
Introdu în viața ta și a altora ușor noul. Deabia atunci e iubire căci o faci cu grijă cu delicatețe, fără aere de superioritate ori ca și Cum ai vrea să scapi de ceva rău.
Când zic mă închin ție și Îți las "destinul" practic acel destin pe care îl las, e iubire, e deja schimbat, plin de iubire, nu e un bagaj inutil care vor toți să scape de el, destinele strămoșilor noi le-am preluat din iubire, le punem în inimă să le transformăm și pe urmă le lăsăm cu multă smerenie.
Imaginează-ți că a rămas moștenire de la bunica o rochie, nu mai este la moda dar ți-ar place să ai ceva din ea, atunci mergi să cumperi un material nou care se asortează cu cel de la rochia bunicii și te pui să îți faci o rochie în care introduci și o parte din cea a bunicii.
Ce ai făcut ai realizat ceva nou dar ai introdus ceva vechi, ceva care te reprezintă de data asta doar pe tine. Fără să elimini în totalitate ceva ci ai adus o regenerare, practic tu trăiești prin străbunii tăi dar la modul tău.
Și într-o relație poți face la fel, nu poți nega strămoșii, viața trecură a partenerului tău și să o transformi 100% să ai pretenția să se transforme 100% pentru tine, aia nu e iubire ci egoism, stima de sine scăzută, lipsă de iubire.
Te transformi tu și accepți și transformarea celui de lângă tine treptată, ia exemplul de la natură, de la flori, ele florile sunt își exprimă frumusețea iubirea fără să concureze ori să oblige transformarea plantelor din jur, când se întâmplă asta deja totul își pierde frumusețea iubirea.
Nela Chirilă