Am ales cuvintele lui Henry Ford, vizionarul care şi-a trăit întreaga viaţă crezând cu tărie că „obstacolele sunt acele lucruri groaznice pe care le vezi când îți iei ochii de la țelul tău.”
Asumă-ţi întotdeauna responsabilitatea deplină pentru comportamentul tău, pentru ceea ce ţine de tine. Atunci când ai un scop, viaţa merită trăită. Ea capăta sens. Aşa că stabileşte scopuri şi gândeşte planuri pentru ele. Nu te gândi la eşecuri sau greşeli.
Eșecul este pur și simplu ocazia de a începe din nou, de data aceasta, mai inteligent. Singura greşeală adevărata este cea din care nu învăţăm nimic. Eu pot să plâng alături de tine, să-ţi spun că viaţa e nedreaptă, că eşti defavorizat sau că lucruri care nu sunt sub controlul tău îţi scapă mereu printre degete. Pot spune că te înţeleg şi ştiu că nu ne naştem toţi la fel, cu aceleaşi capacităţi. Dar asta nu va aduce nici o schimbare în viaţa ta. Pentru că ştii şi tu la fel ca mine: lucrurile rele se întâmplă iar viaţa ne poate răni.
Cum răspundem în schimb la toate acestea, este ceea ce ne defineşte caracterul şi calitatea vieţii. Poţi alege să te plângi în continuare şi să fii un veşnic nemulţumit, sau poţi alege să te ridici şi să-ţi foloseşti propria durere pentru a merge mai departe. Doar că într-un mod diferit de data aceasta. Rănile emoţionale şi durerea care inevitabil le însoţeşte, pot fi resurse deosebit de valoroase pentru tine. Aşadar, asumă-ţi responsabilitatea şi întreabă-te: „Cine sunt eu în acest moment din viaţa mea”? Și da, poate te gândeşti ce vor face ceilalţi când vor descoperi cine eşti tu cu adevărat. Sau, poate ţi-e frică să nu fi inferior, vulnerabil ori respins? Te gândeşti că lumea va descoperi că nu eşti suficient de bun sau că nu ai ce căuta în locul în care eşti. Că poţi fi rănit? Linişteşte-te, gândim la fel. Majoritatea dintre noi cel puţin. Nimeni nu scapă de fricile astea. Ele sunt universale. Şi uneori ne sunt de ajutor, ne fac mai atenţi la comportamentele noastre, mai motivaţi să reuşim. Frica sănătoasă ne ţine în viaţă şi ne învaţă cum să ne rescriem de fiecare dată limitele. Totuşi, fii atent să nu se transforme în nelinişte, pentru că atunci devine toxică şi te otrăveşte. Frica încetează odată cu pericolul, în timp ce neliniştea este infinită. Ne face să ne îngrijorăm mereu din orice. Corpul nostru nu sesizează diferenţa dintre real şi imaginar. Pulsul creşte. Ne transpiră palmele, ni se usucă gâtul. Suntem pregătiţi de luptă dar nu avem cu cine să ne luptăm. Atunci doar risipim energie preţioasă inutil. De fiecare dată când te simţi neliniştit fără un motiv anume, stai iarăşi de vorbă cu tine. Ȋntreabă-te: „De ce îmi este frică acum”? În majoritatea timpului, îngrijorările „din obişnuinţă” nu rezistă unei analize pentru că e greu să ne facem şi griji în timp ce examinăm ceea ce ne îngrijorează. Nu putem fi atenţi în două părţi în acelaşi timp, atȃt la povestea din capul nostru cȃt şi la reacţia declanşată de ea. „Care ar fi cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla? Pot face ceva care să mă ajute în situaţia asta?” De obicei, după o analiză atentă este posibil să descoperi că ştii ce ai de făcut. Atunci acţionează! Găseşte ceva concret de făcut şi fă acel lucru! Și, cel mai important lucru: nu uita să ai încredere în tine pe tot parcursul acestui proces!
Încrederea noastră că suntem capabili să facem faţă riscurilor vieţii cât şi uşurinţa cu care putem să ne desprindem de ce ne este familiar, cuantifică gradul nostru de maturitate. Aminteşte-ţi mereu că ȋncrederea în sine este o atitudine. Noi toţi suntem ceea ce gândim despre noi!