În zori de zi, soarele răsare,
cu raze de aur ce mângâie pământul,
speranța înflorește în inimi,
ca o floare ce străbate gheața,
adorându-și existența.
Încet, în tăcerea dimineții,
încrederea se naște,
un fir de iarbă verde,
ce își caută locul în soare,
cercetând cerul timid.
Credința, ca o melodie veche,
se rostogolește printre gânduri,
bătând ritmul dorințelor,
strigând în cor cu vântul,
că există întotdeauna o cale.
În fața urmelor timpului,
ne ținem de mână,
când visurile dansează,
sub lumina blândă a astrului,
promițându-ne că nu suntem singuri.
Când norii se risipesc,
și întunericul se retrage,
soarele devine martor,
al iubirii noastre înflăcărate,
crescută din încredere și speranță.
Aici, în fiecare zâmbet,
în fiecare privire,
se află o poveste nespusă,
un legământ de lumină,
ce va străluci veșnic în noi.
Comments