Bagajul invizibil

Copiii crescuți de bunici: Bagajul invizibil și relația cu părinții

Deși bunicii oferă adesea o dragoste nemărginită și multă stabilitate, absența părinților din viața de zi cu zi lasă urme adânci în sufletul unui copil. Această experiență creează un amestec complex de recunoștință față de bunici și o durere tăcută față de părinți, care se transformă, la maturitate, într-un bagaj emoțional specific.

Rana de abandon și sentimentul de „neapartenență”

Cea mai mare provocare este rana de abandon. Chiar dacă părinții au plecat din motive nobile (pentru a munci sau pentru a asigura un viitor mai bun), mintea unui copil nu înțelege logica financiară. El simte doar că persoanele care i-au dat viață nu sunt acolo să îl pună la culcare sau să îl vadă la serbare.

Acest lucru duce la o convingere interioară dureroasă: „Nu sunt suficient de important pentru a fi păstrat aproape”. La vârsta adultă, acest sentiment se poate traduce printr-o teamă constantă de a pierde persoanele iubite sau printr-o nevoie exagerată de a demonstra că merită să fie iubit.

Confuzia de roluri și loialitatea scindată

Pentru mulți copii, bunicii devin „părinții adevărați”, în timp ce mama și tatăl devin un fel de „rude de la distanță” care apar cu cadouri, dar care nu cunosc micile detalii ale vieții lor.

Apare astfel un conflict de loialitate: copilul se simte vinovat dacă se atașează prea mult de bunici (simțind că trădează părintele) sau, dimpotrivă, respinge părintele pentru a rămâne loial bunicului care l-a îngrijit. Această scindare face ca, mai târziu, adultul să aibă dificultăți în a stabili granițe clare în relațiile sale.

Nevoia de a fi „Copilul Perfect”

Crescând cu bunicii, care sunt adesea mai fragili sau mai în vârstă, mulți copii învață de timpuriu să își suprime propriile nevoi. Ei devin „mici adulți”, încercând să nu facă probleme, să nu fie zgomotoși și să fie mereu cuminți pentru a nu-i împovăra pe bunici.

Acest comportament duce la formarea unui adult care se pune mereu pe ultimul loc, care se teme să își exprime furia sau nemulțumirea și care caută mereu să îi mulțumească pe ceilalți pentru a nu crea conflicte.

Relația tensionată cu părinții la maturitate

Când acești copii devin adulți, relația cu părinții lor este adesea marcată de un zid de gheață sau de explozii de furie neînțeleasă. Există o deconectare emoțională: părintele vrea recunoștință pentru sacrificiul făcut, în timp ce copilul (acum adult) vrea doar recunoașterea faptului că i-a lipsit prezența lor.

Vindecarea acestui bagaj începe cu acceptarea faptului că poți să-ți iubești părinții și, în același timp, să fii supărat pe ei pentru absența lor. Este un proces de doliu pentru copilăria care „ar fi putut fi” și de construire a unei relații noi, bazată pe realitatea de acum, nu pe cea din trecut.

www.nelachirila.ro

Nela Chirila Holistic Work @faniactivi Asociatia Lina Picături De Iubire @