Trecutul se ascunde
în umbrele nopții,
în ecouri de durere,
un râu care curge,
cu pietrele amintirii,
bătătorit de pașii iertarii.
Vântul adie ușor,
șoptind povești de odinioară,
iar timpul zboară,
ca o pasăre rătăcită,
într-un cer plin de stele,
neîmplinite și tăcute.
Prezentul, un dar,
un moment efemer,
în care iertarea
se împletește cu lumina,
un dans între inimi,
între lacrimi și zâmbet.
Viitorul ne așteaptă,
cu brațele deschise,
îmbrățișând iubirea,
un freamăt de dorințe,
de credință în noi,
un drum ce se deschide.
O, iubire,
fă-mă parte din aceste clipe,
să gust din apa curgătoare,
să simt vântul ce mângâie,
să trăiesc fiecare secundă,
în adierea eternității,
în ecoul dorințelor noastre.
Trecut, prezent,
un dans al timpurilor,
împreună,
căutând lumina
în iubirea ce nu piere,
în credința ce ne leagă
de fiecare bătaie de inimă.
Comments