Moșteniri tăcute ale strămoșilor

Moșteniri tacute ale stramosilor

Din palme lor

am primit viața,

ca pe o flacără trecută din inimă în inimă.

A venit cu daruri

și cu poveri,

cu tăceri nerostite

și iubiri neînvățate pe deplin.

Port în mine pași vechi,

frici care nu au fost ale mele,

vise întrerupte la jumătatea drumului,

lacrimi care n-au avut voie să curgă.

Le-am dus cu respect,

fără să știu de ce,

doar simțind că aparțin unei povești mai mari.

Astăzi mă opresc.

Privesc înapoi cu ochi moi

și spun: vă văd.

Vă mulțumesc pentru viață,

pentru forța de a merge mai departe,

pentru puținul bun pe care ați putut să-l dați

în vremurile voastre grele.

Nu vă judec.

Știu că ați iubit cât ați știut,

ați protejat cum ați putut,

ați supraviețuit cum ați putut..

Ce nu-mi mai aparține

las acum înapoi,

cu iubire.

Nu din respingere,

ci din maturitate.

Nu din uitare,

ci din recunoaștere.

Păstrez viața.

Păstrez curajul.

Păstrez rădăcina.

Și aleg să cresc mai ușor,

cu ramuri libere,

în lumina prezentului.

Vă mulțumesc,va onorez.

Așa cum ati fost.

Eu continui.

Să traiesc cu bucurie,

Destinul,misiunea ca un creator.

Pentru ca vreau

Pentru ca pot

Pentru ca merit.

Nela Chirilă

www.nelachirila.ro