Când vorbim despre echilibru, vorbim despre două sau mai multe părți, aspecte care e nevoie să coexiste în mod egal. Unde există întuneric va fi și lumină, chiar dacă nu se văd deodată. Dacă nu ar exista întunericul, nu am observa lumina, am considera că e ceva normal, dacă nu ar exista frigul, nu am aprecia căldura, dacă nu ar exista suferința cum am putea să ne bucurăm de starea de bine?
Peste tot e nevoie de echilibru, indiferent că vorbim despre om, societate, planeta, univers.
Când acest echilibru dispare iar una dintre părți devine predominantă, încep să apară poblemele și tot ce se va întâmpla din acest moment va avea menirea să readucă cealalta parte înapoi pentru a reface întregul.
Nu poți alege să trăiești doar în bine și să negi răul; sau poți, dar pregătește-te pentru consecințe. De ce? Pentru că ai ales să rupi întregul, echilibrul, pentru a face ce vrei tu, ca un mic dumnezeu. Și nu ai făcut-o pentru a experimenta și a cunoaște, ci pentru că ai ales doar ceea ce îți face bine la ego.
Când rupi echilibrul doar pentru a-ți fi ție bine, așteaptă-te la consecințe. Dacă vrei fericire cu orice preț, vei călca peste fericirea și echilibrul altora, iar energia are efect de boomerang!
Când vrei doar bine și uiți că înainte de a îmbrățișa binele e nevoie să accepti întunericul și demonii din tine, produci un dezechilibru puternic care îi va afecta pe toți din jurul tău, indiferent că ești conștient de asta sau nu.
Imaginează-ți că într-o cameră intunecată, mai întâi trebuie să te obișnuiești cu întunericul să găsești întreruptorul, pentru a aduce contrastul - lumină.
La fel este și cu viața: până ce nu vezi unde este întuneric în tine, ce îl provoacă, ce frici îl întrețin, nu vei putea aduce nici un gram de lumină, pace și armonie, în ciuda afirmațiilor pozitive pe care le repeți mental.(e ca și cum te-ai grăbi să faci curat și ai băga gunoiul sub preș). Mintea creează realitatea din materialul clientului; dacă în tine e multă frică, disperare, intoleranță, ură, din ce vrei să îți creeze mintea frumosul mult visat?
Orice om aflat pe calea cunoașterii și a descoperirii de sine ar trebui să înțeleagă că lumina și binele vor veni abia după ce vede, acceptă și îmbrățișează răul și întunericul traumelor din trecut. Nu mai repede.
Mulți caută binele crezând că dacă își neagă demonii interiori vor reuși să fenteze Universul. Iar la un moment dat vor apărea fisuri în zidul lumii create negând legile universale ale Creației, vor apărea accidente, pagube, boli grave, pierderi din ce în ce mai mari. De ce? Pentru că echilibrul tinde să se refacă: unde este prea mult bine, trebuie să revină răul.
Și te vei întreba?"Și cum, nu voi avea parte de bine niciodată?". Ba da, dar nu înainte de a te confrunta cu intunericul din tine.
Și în natură totul este ciclic: totul moare pentru a putea renaște; anotimpurile se succed normal. Verii nu îi este ciudă pe toamnă și pe iarnă că îi iau locul; este mersul normal al lucrurilor. Natura știe că va renaște odată cu sfârșitul iernii, primăvara.
Totul sfârșește la un moment dat pentru a face loc noului. Se numește evoluție.
În fiecare an omul are posibilitatea să retrăiască ciclurile naturii cu mintea și înțelepciunea acumulate în anul-ciclul care s-a încheiat; dacă s-a schimbat ceva la el, altfel va reface aceleași trăiri și experiențe până ce se va reconecta la natura ce merge mai departe cu sau fără om.
Noi avem exemple din natură cum să lăsăm să moară trecutul și să facem loc pentru renaștere, punând semințe sănătoase pe un teren curățat.
Nela Chirilă, președinta Holistic WorkConstelator familial
Comments