Corpul ne vorbește!

Cum corpul și sistemul familial comunică ceea ce nu putem spune

Te-ai gândit vreodată la boală ca la o greșeală, o nenorocire sau o pedeapsă? Ce-ar fi dacă, în schimb, ar fi o formă de comunicare?

Fiecare simptom este o modalitate prin care corpul comunică, un mesaj care cere să fie auzit. Atunci când nu știm cum să exprimăm durerea, durerea, furia, resentimentele sau frica, corpul vorbește în numele nostru.

Conform Biodecodării și Constelațiilor Familiale, boala este un program biologic de supraviețuire : corpul preia controlul asupra emoției pe care nu am reușit să o gestionăm la nivel conștient și o transformă într-un limbaj fizic, astfel încât să nu o mai putem ignora. Uneori, acea emoție nici măcar nu este doar a noastră; poate aparține unei povești trecute: a unei mame deprimate, a unei bunici uitate, a unei pierderi nejelite, a unui secret de familie.

Atunci corpul devine puntea dintre vizibil și invizibil, între ceea ce nu a fost exprimat și ceea ce încă cere a fi recunoscut.

Boala ca mesager

Nu vine să ne distrugă, ci să ne învețe.

Uneori ne obligă să ne oprim, să schimbăm direcția, să cerem ajutor.

Alteori ne obligă să înfruntăm ceea ce nu vrem să vedem.

„Boala este un limbaj simbolic al sufletului.

Când nu putem țipa cu vocile noastre, țipăm cu celulele noastre.”

Loialitate și apartenență

În multe constelații am văzut cum boala poate deveni un gest inconștient de iubire , o modalitate prin care corpul se pune în slujba sistemului familial pentru a menține un echilibru, chiar și cu prețul sănătății.

Există copii care se îmbolnăvesc pentrua-și ține mama în viață, ca și cum ar spune inconștient: „Dacă mă îmbolnăvesc, tu rămâi aici cu mine”.

Există nepoți care dezvoltă aceleași simptome ca și bunicile lor, ca și cum o promisiune străveche ar rezona în ei: „Așa voi rămâne unit cu tine, bunico, și nu vei fi niciodată uitată”.

Există adulți care, în ciuda faptului că își doresc să se însănătoșească,se tem că însănătoșirea îi va separa de clanul lor, ca și cum, fiind bine intenționați, i-ar trăda pe cei care au suferit înaintea lor.

Boala poate deveni, de asemenea, o punte care unește părinții separați; un copil se îmbolnăvește sau are un accident grav, iar părinții se reunesc pentru a înfrunta durerea.

Boala leagă generații pentru că este o modalitate de a rămâne conectați prin suferință, atunci când iubirea nu a găsit altă modalitate de a se exprima. Dar această legătură se naște dintr-o iubire oarbă, inconștientă și poate fi transformată.

„Te văd, te onorez, dar aleg să trăiesc și pentru tine.”

Vindecarea înseamnă a da un nou sens

Vindecarea nu înseamnă „a te însănătoși” sau „a șterge” trecutul; înseamnă a recunoaște sensul profund al experienței, a înțelege ce iubire oarbă, ce loialitate sau ce rană ne străbate. Fiecare boală aduce cu sine o întrebare evolutivă: „Ce vrea să fie văzut, binevenit sau transformat prin mine?”

Când găsim răspunsul, corpul nostru se poate alinia la o nouă ordine internă.

Autovindecarea poate veni dacă încetăm să jucăm rolul de „vindecător al sistemului” și putem face acest lucru prin restaurarea părții de destin a fiecărei persoane.

„Te-am slujit suficient de mult timp în timpul durerii și bolii mele.

Acum te cinstesc în sănătate, în viața ta, în respirația ta, în crearea ta și în iubirea ta.”

Și din acel moment, vindecarea nu mai este doar personală - devine o binecuvântare care se transmite de-a lungul generațiilor.

3 exerciții pentru a asculta limbajul corpului

1. Jurnalul simptomelor

Luați un caiet și scrieți:

• Când a început simptomul?

• Ce se întâmpla în viața mea în acea perioadă?

• Cu cine din sistemul familial al familiei mele seamănă această durere?

Pe măsură ce citești răspunsurile, vei observa că corpul tău îți spune o poveste.

2. Fraza eliberatoare

Când te confrunți cu dureri recurente, spune încet:

„Te văd, simptomule.

Îți mulțumesc că mi-ai arătat ce nu puteam simți.

Acum aleg să mă vindec, fără să mai fie nevoie să sufăr.”

Repetă-l în fiecare zi, timp de câteva minute, până când simți o senzație de calm.

3. Exercițiul de a da înapoi

Dacă simți că porți o povară care nu este a ta, închide ochii și imaginează-ți persoana căreia îi aparține (chiar dacă nu o cunoști). În inima ta, spune:

„Din iubire, ți-am purtat durerea cu mine.

Acum te cinstesc, te văd și îți dau înapoi ce este al tău.

Aleg viața.”

Respiră adânc și lasă energia să se întoarcă la locul ei.

Nu toate bolile pot fi vindecate prin conștientizare, dar fiecare vindecare începe cu o perspectivă diferită. Atunci când încetăm să luptăm cu corpul și începem să-l ascultăm, atunci când încetăm să ne simțim victime și devenim interpreți ai limbajului nostru interior, începe o vindecare mai profundă: cea a sufletului.

„Vindecarea nu înseamnă să te întorci la cum eram înainte,

ci să devii ceea ce nu am fi putut fi fără acea tranziție.”

Declinare de responsabilitate – Calea de conștientizare

Reflecțiile și practicile împărtășite în acest articol se nasc dintr-o abordare experiențială și de creștere personală. Acestea nu înlocuiesc tratamentul medical sau psihologic și nici nu constituie sfaturi terapeutice.

În cazul unor afecțiuni fizice sau emoționale, este întotdeauna recomandat să consultați medicul sau un specialist calificat.

Acest conținut este pur și simplu o invitație de a vă asculta pe voi înșivă, de a vă înțelege procesele interne și de a avea grijă de voi înșivă cu dragoste și responsabilitate.