În noaptea plină de stele,
credința dansează,
ca o umbră a dorințelor,
pătrunzând în adâncurile sufletului,
unde visele devin realitate.
Fiecare bătaie de inimă,
un ecou al speranțelor,
în lumina lunii,
în îmbrățișarea caldă a vântului,
împlinirea se naște,
ca o floare ce înflorește în tăcere.
M-am pierdut în privirea ta,
în adâncuri de promisiuni,
unde fiecare cuvânt rostit
este o stea căzătoare,
iar dorința plutește,
ca un iris în apă limpede.
Credința noastră,
un far în furtună,
ne călăuzește pașii,
pe cărări neexplorate,
în căutarea viselor,
împletind destine,
într-un dans etern.
Aș vrea să îmbrățișez momentul,
să îngheț clipa,
să fac din fiecare zi
o carte deschisă,
plină de pagini aurii,
din iubirea ce ne susține.
Să fim poetul și poezia,
să trăim în fiecare vers,
să ne împletim sufletele,
într-un cântec de lumină,
unde credința, împlinirea,
și visele,
sunt un singur glas.
Comments