Cantec de lumina

În noaptea plină de stele,

credința dansează,

ca o umbră a dorințelor,

pătrunzând în adâncurile sufletului,

unde visele devin realitate.

Fiecare bătaie de inimă,

un ecou al speranțelor,

în lumina lunii,

în îmbrățișarea caldă a vântului,

împlinirea se naște,

ca o floare ce înflorește în tăcere.

M-am pierdut în privirea ta,

în adâncuri de promisiuni,

unde fiecare cuvânt rostit

este o stea căzătoare,

iar dorința plutește,

ca un iris în apă limpede.

Credința noastră,

un far în furtună,

ne călăuzește pașii,

pe cărări neexplorate,

în căutarea viselor,

împletind destine,

într-un dans etern.

Aș vrea să îmbrățișez momentul,

să îngheț clipa,

să fac din fiecare zi

o carte deschisă,

plină de pagini aurii,

din iubirea ce ne susține.

Să fim poetul și poezia,

să trăim în fiecare vers,

să ne împletim sufletele,

într-un cântec de lumină,

unde credința, împlinirea,

și visele,

sunt un singur glas.