Batranețea

La batranete ne dor toate ...

toate îmbrățişările amânate, toate oasele și regretele.

Ne dor timpurile când am țipat la copii, ei fiind mici și nevinovați.

Ne dor zilele pierdute cu oameni care ne-au rănit și nopțile nedormite suferind pentru alții.

Ne doare că s-a dus tinerețea.

S-a dus rapid copilăria.

Prietenii din copilărie au devenit străini, unii chiar dușmani.

Ne dor amintirile.

Vremurile când nu aveam nici o grijă iar acum suntem doar o grijă. Mereu preocupați, supărați, nemulțumiți de ceva.

Doare, doare tare trecutul și orice ai face nu-l poți schimba.

Nu poți întoarce timpul.

Ziua de ieri s-a dus și cea de azi e aproape gata iar mâine nu știi ce va fi.

Ne doare și ne e dor. De multe. De noi. De mama și tata. De copiii mici, de anii când alergam la joacă și eram bine și cu o bucată de pâine caldă ...

Cu toții purtăm în suflet lucruri care ne dor peste măsură.

Sunt acele lucruri pe care nu le putem spune decât cu voce tremurândă și cu ochii orbiți de lacrimi sau mai mult de atât, nu le putem spune nimănui niciodată ....

Și uneori taci,

Taci pentru că nu vrei să rănești pe nimeni.

Dar tăcerea te rănește pe tine !

(Test preluat)