Da, ne-am format un program de a fi nefericiți. Pentru că atunci când eram triști atrăgeam atenția, dragostea, compasiunea, și simțeam energia, simțeam că suntem importanți. De aici s-a dezvoltat nevoia de atenție.
Dacă mă îmbolnăvesc, mama va sta cu mine, toți îmi vor da atenție, vor fi alături de mine. Un copil bolnav devine un mic dictator, toată lumea este în jurul lui și cuvântul lui devine lege. Când este fericit, nici unul nu se preocupă de el, nu îl ascultă, nu-i dă atenție.
Deci din acest motiv, ca și copii, am ales să fim nefericiți, triști, negativiști ( și așa ușor, ușor se adună furia) în mintea copilului se naște ideea de sunt fericit și părinții mei sunt nefericiți, am să jignesc, am să supăr, am să deranjez, am să nasc gelozie, invidie, așa că mai bine sunt trist și sunt ca cei din jurul meu, și ascund bucuria, nu mai râd.
În felul acesta lumea nu îmi devine inamică și nu îmi supăr părinții.
Uitați-vă în jurul vostru: toți râd într-un mod calculat. Nu este un râs diafragmatic, din stomac, nu vine din profundul sufletului. Prima te observă bine, te judecă, și pe urmă râd; dar râd până la un anumit punct, până la un punct de toleranță, de frică de a nu ofensa, sau devin geloși de râsul și fericirea altului și se întâmplă ca în povestea cu vulpea și strugurii.
Până și surâsul este controlat – și atunci râsul devine ceva pe cale de dispariție, devine ceva necunoscut, a fi în extaz a devenit ceva imposibil și INTERZIS.
Dacă ești nefericit, în acest fel nici unul nu va gândi că sunt nebună.
Eu am ales să fiu fericită și să râd și nu mă interesează dacă alții mă consideră nebună ( că am înnebunit la bătrânețe ). Eu am hotărât să întineresc râzând; da, râzând se oxigenează celulele și se regenerează.
Dacă ești fericit, dansezi, cânți, vor crede toți că ai înnebunit: dacă o persoană dansează, cântă, râde, în această societate, vor gândi toți că ceva nu este în regulă cu el. Știi vorba aia: ”Țara piere și ție îți vine să râzi!”
Ok, am zis-o într-un mod mai delicat!
DAR V-AȚI ÎNTREBAT CE SOCIETATE ESTE ASTA? CE SOCIETATE CONSTRUIEȘTI PENTRU COPIII TĂI? OK, dacă ești nefericit aparții societății, dacă ești fericit, ești în afara societății, pentru că ești nebun.
Deci NORMALITATEA pentru societate este de a fi nefericiți. Societatea nu își permite să fie fericită, în acest fel ne vom lăsa manipulați cu ușurință cu promisiuni că fericirea vine din exterior de la alții, de la societate.
Nu dragă om minunat, depinde de tine, de noi toți, este responsabilitatea noastră divină.
FERICIREA ESTE REVOLUȚIA CEA MAI MARE POSIBILĂ, ȘI O REPET! Fericirea este cea mai mare revoluție posibilă a societății, care trebuie să pornească de la fiecare persoană în parte ca o datorie divină.
Vei zice om minunat, căci tu ești obișnuit să contrazici, așa ai fost programat: DAR RÂSUL NU ȚINE DE FOAME. Dar eu te întreb, om minunat: PLÂNSUL TINE DE FOAME?
În fiecare dimineață ne trezim în fața unei alegeri: ”Vreau să fiu fericit!”
Și încep să râd, bucurându-mă și binecuvântând ceea ce am, că exist, să binecuvântez clipa. Sau să fiu nefericit, pentru că așa e socitatea, așa sunt părinții, prietenii ( altfel voi fi exclus că sunt nebun ).
Om minunat, depinde de tine schimbarea societății. Pentru că schimbarea începe cu tine, să încetăm să mai arătăm cu degetul spre societate și să începem schimbarea cu noi.
Tu alege să râzi, de vrei să fii fericit, și vei face cea mai mare investiție în tine. Alege de a fi fericit și va deveni ceva obișnuit, un reflex condiționat; ai fost programat de a fi nefericit. Tu acum poți decide pentru tine și pentru viitorul copiilor tăi. Se pare că tot mai multe persoane aleg conștient de a fi fericite, urmează-le exemplul. Și care este cea mai bună metodă de a începe decât să râzi? Dacă ai reușit să fii nefericit, acum știi că ai puterea de a reuși să fii și fericit, este doar o alegere, care stradă o alegi.
Nefericirea este împotriva naturii divine. Nici unul nu vrea să fie nefericit, dar totuși este. De ce? Pentru că o caută în exterior. Ieși din zona de confort ( zona în care te-ai obișnuit ) și ia atitudine pozitivă de om fericit, ai construit nefericirea cărămidă cu cărămidă, la fel se face și cu fericirea: o construiești cărămidă cu cărămidă.
Începe râzând: AAAAA… nu mai știi? Totul se învață, este doar decizia ta. Societatea, părinții, profesorii, cultura, au făcut o treabă bună de a fi programat să fii nefericit. Acum e timpul tău de a hotărî să faci o schimbare începând cu tine, de a fi fericit.
Ho, ho, ha, ha! Aceasta este mantra râsului.
Orice copil se naște programat pentru bucurie și de a fi fericit, orice copil se naște un Dumnezeu și moare ca un nebun. Râzând vindeci copilăria, om minunat, și poți învăța copilul din tine să râdă, copilul tău, să râdă când e bolnav, când e trist, învață copilul tău că fericirea este o alegere de viață și se poate crea din interior și este alegerea nostră.
Dacă te vede pe tine nefericit, el nu își va permite să fie fericit. Copilul poate deveni nefericit în sufletul lui, atunci când vede părinții nefericiți și devin una cu nefericirea, așa că om minunat, de tine depinde cum ajuți copilul tău să se programeze.
Învață-l că este alegerea lui de a fi fericit. Dacă copilul este lăsăt să-și programeze tristețea, nefericirea va deveni una cu furia sa, că nu poate face nimic pentru ca părinții săi să fie fericiți, și va deveni un adult frustrat, nefericit, furios pe viață, pe societate, pe tot!
Copilul este plin de curiozitatea de a descoperi lumea, universul lui depinde de tine: prin care fereastră îl faci să privească, a fericirii, sau a nefericirii? Învață copilul să râdă și tu împreună cu el, om minunat, pentru că meriți să fii fericit, face parte din natura noastră divină.
Oprește pilotul automat pe care ai fost programat, devino conștient și ia atitudine de a fi fericit, începând de a-ți rescrie copilăria, a-ți vindeca copilăria râzând, om minunat. Da, râsul este terapia corpului, a sufletului și a spiritului, începe cu atitudinea pozitivă, începe cu exerciții și va deveni o obișnuință, modul tău de a fi, de a trăi, au demonstrat-o medicii, știința, atâtea exemple de oameni fericiți!
Există un proverb: ”Plângi și vei plânge singur, râzi și întreaga lume va râde cu tine.” Vor râde copacii, păsările, nisipul, apele, norii, va dansa întregul univers cu tine și atunci viața va deveni o sărbătoare.
Depinde doar de tine și îți spun că dacă eu am reușit, și au reusit atâți alții, vei reuși și tu, căci toți venim din aceeași sursă a creației. Acum ți se pare greu dar încearcă, încearcă, nu renunța de a fi fericit. Dacă eu am putut poți și tu, nu renunța, dacă îți vine să plângi pentru că așa ai fost obișnuit, programat, continuă, perseverează, și eu am căzut în genunchi de atâtea ori dar m-am ridicat și am încercat, am încearcat, am folosit acea parte din mine numită încăpățânare, am transformat-o în provocare și perseverență: Ho, ho, ha, ha!
TRECI DINCOLO DE LIMITELE CARE ȚI LE-AI CREAT TU, SOCIETATEA, PENTRU CĂ POȚI.
ȘI VREI SĂ-ȚI SPUN UN SECRET? ACOLO JOS, ÎN GENUNCHI, PLÂNGÂND, AM GĂSIT PUTEREA ȘI SOLUȚIA! IMPORTANT ESTE SĂ VEZI SOLUȚIA, NU PROBLEMA.
FII FERICIT !
Comentários