În gradina sufletului

În noaptea adâncă, stelele izvorăsc,

Credința plutește, ca un parfum de vis,

Pe aripile lunii, sufletul se ridică,

Îmbrățișând dorințele, ca pe un copil pierdut.

Când inima bate, în ritm de dor,

Implinirea se naște, din freamătul serii,

Pe buzele tale, cuvintele curg,

Ca un râu de iubire, ce nu se oprește.

Visele ne leagă, ca firele de mătase,

Fiecare clipă, o promisiune ascunsă,

În ochii tăi, văd universuri întregi,

Unde credința dansează, în lumina zâmbetului.

Mâinile noastre, strânse ca doi copaci,

Înfruntând furtuni, dar visând la soare,

Împlinirea e o călătorie, un drum de flori,

Împreună, în universul nostru, ne aflăm.

Ah, ce dulce e noaptea când vorbim,

Despre visele ce ne îmbrățișează,

Credința ne leagă, în dansul serii,

Un vals etern, între stele și nori.

Căci iubirea e cheia, ce deschide uși,

Spre tărâmuri nebănuite, pline de magie,

Implinirea răsare, ca o floare rară,

În grădina sufletului, unde totul e posibil.