Traumele copilului produse în timpul sarcinii și a nașterii

Traumele produse în timpul sarcinii și în timpul nașterii lasă urme emoționale pentru toată viața asupra copilului.

Când mama încearcă să scape de sarcină, provoacă depresie, lipsă de autostimă la făt, pulsanți de autodistrugere.

Când copilul este ștrangulat cu cordonul ombilical, va trăi mereu cu frica de moarte care de fapt este frica mamei, poate să aibă tentative de a se spânzura ori are senzația de a se sufoca, de fapt sunt senzațiile din timpul nașterii.

Copilul care riscă să se înece cu lichidul amiotic va trăi ca o trădare a mamei că nu a colaborat suficient cu el la naștere, poate provoacă tentative de sinucidere in adolescență.

Nașterea podalica - dă senzația copilului de a fi trimis în trecut inducând în memorie frica de viitor. Copilul va avea tendința să nu vrea să crească.

Nașterea prematură - va avea mereu senzația că nu este niciodată pregătit.

Nașterea întârziată - când copilul e prea mare, dispărând lichidul amiotic se naște deshidratat, poate să rămână în situații blocat, să se simtă ca într-o închisore, la bărbăți poate să se manifeste cu probleme de erecție, de ejaculare, legat de teroarea trăită în uterul mamei.

Nașterea cu forcepsul - vor rămâne mereu într-un colț persoanele născute astfel având impresia mereu că au în față un obstacol, nu iubesc schimbările pentru că au frica de faliment.

Nașterea prin cezariană - este ca o extirpare ca și cum ar fi o tumoare, provoacă lipsă de autostimă, copilul are mereu impresia că nu este născut, că nu aparține acestei lumi, că nu a cunoscut mângâierea finală a vaginului mamei. Va trăi cu sentimentul de nemulțumire, riscă să nu colaboreze în viitor cu mama, pot avea probleme respiratorii.

Nela Chirilă, președinta Holistic Work Constelator familial