Rana de inviziabilitate

**Invizibil printre oameni – povestea celor pe care nimeni nu îi vede**

Maria merge pe stradă cu privirea în pământ, evitând contactul vizual. În autobuz, stă mereu lângă geam, sperând ca nimeni să nu-i acorde atenție. La serviciu, colegii îi vorbesc rar, doar când au nevoie de ceva. De multe ori, simte că ar putea să dispară și nimeni nu ar observa.

Așa arată viața unei persoane care se simte invizibilă. Nu pentru că ar vrea, ci pentru că, într-un fel, lumea din jur pare să o excludă fără intenție. Nu e vorba de singurătate absolută, ci de sentimentul că exiști, dar nu contezi.

### **Cum ajunge cineva să se simtă invizibil?**

Uneori, este vorba de experiențe din copilărie – poate că nu a fost ascultată sau apreciată acasă. Alteori, poate fi un mediu în care ceilalți sunt mai vocali, mai impunători, iar cei mai retrași ajung să fie ignorați. În cazul Mariei, a fost o combinație: în copilărie, părinții ei aveau mereu alte priorități, iar la școală a fost „fata cuminte” pe care profesorii nu o observau niciodată.

Timpul a trecut, iar ea s-a obișnuit să fie un fundal pentru ceilalți, nu o prezență. A învățat să nu deranjeze, să nu ceară atenție, să nu ridice vocea. Dar în sufletul ei, tânjește după o conexiune autentică, după cineva care să-i spună: „Te văd. Exiști. Contezi.”

### **Efectele excluderii**

Când cineva trăiește prea mult timp cu acest sentiment de invizibilitate, pot apărea probleme emoționale: anxietate, depresie, pierderea încrederii în sine. E ca și cum ai striga într-o cameră plină de oameni și nimeni nu s-ar întoarce.

Lumea modernă, deși conectată prin tehnologie, poate accentua acest sentiment. Social media ne arată mereu oameni cu vieți spectaculoase, iar cei care nu primesc „like-uri” sau comentarii pot simți că nu merită să fie văzuți.

### **Cum poate cineva să fie văzut din nou?**

Schimbarea începe cu pași mici. Pentru Maria, primul pas a fost să se privească în oglindă și să își spună că are dreptul să fie aici, să fie auzită. Apoi, a început să vorbească mai mult, chiar și despre lucruri mărunte. A încercat să stabilească conexiuni, să ceară ajutor, să iasă din carapacea invizibilității.

Și, cel mai important, a înțeles că merităm să fim văzuți nu doar atunci când strigăm, ci și atunci când suntem noi înșine.

### **Un mesaj pentru cei care se simt invizibili**

Dacă te-ai regăsit în povestea Mariei, să știi că nu ești singur. Exiști. Contezi. Și undeva, cineva abia așteaptă să te vadă cu adevărat.

www.nelachirila.ro

@reper @reper Nela Chirila @reper Holistic Work @reper