Mângâierea unui vis

În umbra serii, credința plutește,

un strop de stea în ochiul tău,

mângâierea unui zâmbet,

și fiecare vis devine realitate,

purtând parfum de flori de măr.

Împlinirea răsare,

ca soarele după ploaie,

fiecare pas pe cărarea dorințelor,

ne deschide uși în univers,

unde inima dansează liber,

în ritmul bătaie de tambur.

Mereu mă gândesc la tine,

la clipele în care ne pierdem,

în adâncurile nopții,

când dorințele se transformă în melodii,

iar stelele devin martore

la poveștile noastre nespuse.

Dacă visele ar avea aripi,

ne-am zbura printre nori,

cu sufletele împletite,

într-o lume de basm,

unde timpul nu are putere,

iar dragostea este eternă.

În fiecare zi,

mă îmbăiez în credință,

împărtășind cuvântul tău,

creând un univers,

în care împlinirea capătă glas,

iar visele se scriu în aur.

Așa, iubirea noastră,

un fir de mătase,

ne leagă inima de inima,

transformând fiecare clipă

într-un poem nesfârșit,

o odă a bucuriei și a speranței.