In gradina viselor

În grădina viselor, o floare răsare,

Prima iubire, un secret șoptit,

Petalele-i delicate, ca inima,

Se deschid sub razele calde ale soarelui,

Promisiuni suspendate în aer,

Ca o adiere ușoară,

Ce îmbrățișează sufletul tânăr.

Sub cerul înstelat, ne regăsim,

Acolo unde veșnicia dansează,

În brațele timpului,

Îți văd ochii, două universuri,

Ce mă cheamă să descopăr,

Adevărul ascuns al eternității,

Fiecare atingere, o melodie.

Fiecare zâmbet, un vis pictat,

Pe pânza sufletului,

Îmbătat de parfumuri străvechi,

Ce ne leagă cu fire nevăzute,

Căci iubirea, în esență,

Este o floare ce nu se ofilește,

O promisiune făcută în taină.

În noaptea blândă, cu stele sclipitoare,

Ne ținem de mână,

Cu inimi bătând în același ritm,

Regăsirea noastră, un act divin,

Un legământ nescris,

Între două suflete ce caută,

Eternitatea în fiecare clipă.

Și astfel, în respirația lumii,

Îmi dau seama că dragostea,

Este mai mult decât un simplu cuvânt,

Este o floare, un secret,

O promisiune de neuitat,

O călătorie spre infinit.