Hristos a înviat!

Hristos a luat asupra Lui păcatele lumii. Dar tu, le mai porți?**

În taina sacrificiului lui Hristos există un mesaj care răsună dincolo de timp: că povara nu ne aparține pentru totdeauna. Că cineva a ales să o ia asupra Lui, ca să ne elibereze. Să ne arate cum se rupe un lanț. Cum se pune capăt suferinței care se transmite din tată în fiu, din mamă în fiică.

Dar noi, în viața de zi cu zi, încă tragem după noi poverile neamului. Răni nespuse, frici moștenite, rușini ascunse în tăcerea sângelui. Păcatele strămoșești nu sunt doar simboluri – ele trăiesc în alegerile noastre inconștiente, în tiparele care se repetă, în visele pe care nu ni le permitem.

Și totuși... El a venit să ne arate că *putem ieși din acest cerc.*

Că suferința nu trebuie perpetuată.

Că iubirea poate rescrie destinul.

Mesajul subliminal al crucii nu e doar jertfa, ci transformarea. Nu e despre a rămâne în durere, ci despre a o transfigura. Nu e despre a ne lega de trecut, ci despre a-l onora – și apoi a merge mai departe, *eliberați*.

Astăzi, poate e momentul să ne oprim și să ne întrebăm:

**Ce păcat al neamului încă îl port?**

**Ce nu-mi aparține și totuși mă conduce?**

**Ce lanț pot rupe, nu doar pentru mine, ci pentru cei care vin după mine?**

Hristos nu a murit pentru ca noi să rămânem în vină, ci pentru ca **noi să devenim co-creatori ai unei noi lumi** – cu mai multă lumină, mai mult adevăr, mai multă iubire.

Răstignirea nu e finalul.

Învierea e chemarea.

Iar tu ești parte din această chemare.