Floare de colț

În zori de zi, pe vârful stâncii,

floarea de colț, un vis în alb,

cu petale delicate,

ca lacrimile cerului.

Îmbrățișată de vântul rece,

strălucește în soarele timid,

o elegie a iubirii,

într-o lume de rece.

Dăruiește parfum de amintiri,

în fiecare rază de lumină,

un ecou al dorințelor,

un răspuns al inimii mele.

Rămâi, floare rară,

în inima muntelui,

să ne aduci împreună,

în tăcerea eternității.