Dansul stelelor

Iubesc divinul infinit,

un dans al stelelor în noapte,

sclipiri nesfârșite,

fiecare rază o promisiune,

o adiere de dor.

Iubesc începutul,

primăvara timidă,

când mugurii sparg tăcerea,

cu fiecare floare răsărită,

se naște o lume nouă.

Inima mea pulsează

în ritmul valurilor,

când marea îmbrățișează țărmul,

un sărut al cerului,

un ecou al destinului.

Iubesc vântul care adie,

purtând povești de iubire,

șoapte de dor,

mângâieri de vis,

fiecare adiere, o revelație.

În ochii tăi văd universul,

colorat cu nuanțele timpului,

un amestec de dorințe,

un miraj al speranței,

un infinit de momente.

Îmbrățișez fiecare clipă,

ca o rază de soare pe pielea mea,

un fior ce străbate sufletul,

când atingerea ta îmi umple golul,

transformându-l în lumină.

Iubesc divinul infinit,

în fiecare respirație,

în fiecare suspin,

o simfonie de trăiri,

un dans etern sub cerul înstelat.