Copacul vieţii

Copacul vieții, rădăcini adânci,

în străbunii nosti,ei sunt spirite

ce ne veghează cu hrana iubirii,

nectar dulce al sufletului,

onoare și respect,

flori de iubire pentru ei.

Eu sunt cea care scrie

destinul meu,

cuvintele-mi dansează,

pe frunzele arborelui,

fiecare rimă e o sămânță,

plantată în pământul inimii mele.

Sunt una cu arborele, sunt una cu stramosii mei.

trunchiul meu se leagă de al lor,

cu fiecare frunză care danseaza,

mă conectez la strămoșii mei.

În sărbătoarea vieții,

mă las purtată de

vântul dorinței de creative ,

când cerul se deschide,

îmi ascult sufletul

în ecou iubirii divine.

Fiecare ramură, e o poveste,

fiecare floare e o poveste viitoare,

o pagina scrisa în cartea de conturi

în umbra lui mă regăsesc,

cu iubire în inima mea.

Las în urmă,o moștenire genetică,

în cartea de conturi a strabunilor

frunze scrise cu speranță,

dorinte,acceptare,iubire,

mă simt liberă sa creez

si sa iubesc.

Sunt una cu totul,

cu fiecare respirație a pământului,

cu fiecare respiratie a arborelui

stramosesc ,

cu fiecare bătaie a inimii,

împlinită în strălucirea vieții.

Copacul vieții,

este cântecul nostru,

un imn al iubirii,

în eternitatea timpului

al meu,al tău,al vostru.