În umbra bradului,
vestea veșniciei ascunsă,
un vest-de, un cântec
de iubire, un murmur
al sufletului tânăr.
Sub crengile sale,
siguranța îmbrățișează,
iar timpul se oprește,
în fiecare foaie căzând,
un secret în adierea vântului.
Porta ta, iubirea mea,
e un altar de dorințe,
un refugiu din zilele gri,
unde inima, ca un copil,
sare spre stele,
cercetând lumina.
Trainicia legămintelor,
în fiecare răsărit,
ne țese povestea,
o mantie de dor,
un cântec de neuitat,
făcut din zâmbete și priviri,
din șoapte și promisiuni.
Aici, în acest sanctuar,
vesnicia se află,
în fiecare îmbrățișare,
în fiecare sărut,
un pact tăcut,
între noi,
între brad și cer,
între iubire și eternitate.
Комментарии