În China se poate întâlni o specie deosebită de cocori. Acești cocori -- masculi și femele - se deosebesc prin crestele lor roșii, otrăvitoare. Otrăvurile pe care un cocor le ingerează de-a lungul vieții sunt depozitate în creastă, aceasta devenind astfel extrem de veninoasă. Soldații din rangurile superioare din timpul primelor dinastii se foloseau de această calitate pentru a-și demonstra loialitatea față de prinț. Cei care se învredniceau să poarte o creastă în jurul gâtului sau al brațelor erau respectați în asemenea măsură, încât dacă savârșeau vreun delict, nu primeau nici o pedeapsă la judecată; în cazul în care făceau vreo greșeală, aceștia se sinucideau, lingând creasta cocorului. Veninul depozitat în creasta este suficient de putemic pentru a ucide un bărbat robust în doar câteva minute.
Totuși, fiecare gram din această otravă ajunge în organismul cocorului, fără a-l vătăma. De fapt, cocorul cu creasta roșie se remarcă prin longevitate. Dacă ne gândim la hrana „mortală” a cocorului - constând în principal din amfibieni și insecte otrăvitoare - observația anterioară pare surprinzătoare. Însă cercetările de până acum au identificat cauza longevității cocorului. La început s-a crezut că sistemul digestiv al cocorilor era suficient de putemic pentru a accepta doze mortale de toxine și a le depozita apoi fără a afecta celelalte sisteme de organe.
Dar s-a descoperit că sistemul digestiv al cocorilor nu diferă considerabil de cel al altor păsări. De aceea, vechii daoisti care au studiat atent cocorii au fost convinși că alta este cauza pentru care aceștia dețin abilitatea de a se proteja împotriva toxinelor.
Când daoistii au realizat că unicitatea cocorului este dată de poziția caracteristică a acestuia - un picior îndoit la nivelul pântecelui și celălalt susținând pasărea în poziție verticală - au conceput
Exercițiul Cocorului.
Atunci când se află în poziție verticală, cocorul își îndoaie un picior la nivelul pântecelui, exercitând presiune asupra mușchilor abdominali și organelor interne, pentru a stimula și întări sistemele digestiv, respirator și circulator. Această poziție nu-și pierde eficacitatea dacă este adaptată și practicată de ființele umane.
Deoarece intestinele unui om sunt organe vegetative, localizate în regiuni inaccesibile prin exercițiu fizic, imitarea cocorului va avea importante efecte benefice asupra sistemului digestiv. Omul imită cocorul adoptând poziția într-un picior și învățând să-și utilizeze diafragma pentru a-și masa organele digestive și intestinele.
De-a lungul timpului, omul s-a confruntat cu numeroase afecțiuni acute și cronice ale abdomenului, precum constipația, diareea, ulcerul, diverticulita și cancerul la stomac, intestine și colon. Toate aceste boli sunt cauzate de o problemă similară - disfuncție la nivelul uneia sau mai multor porțiuni ale tubului digestiv. Atunci când un țesut sau organ este slăbit, acesta este mai sensibil la boală, iar cu cât slăbiciunea este mai mare, cu atât mai pronunțate sunt simptomele. Tubul digestiv este controlat de mușchii involuntari.
Este nevoie, așadar, să găsim o modalitate de a controla acești mușchi și aceste organe. Trebuie să forțăm stomacul, intestinele și colonul să-și desfășoare activitatea, pentru ca astfel, aceste organe să fie fortificate. În mod normal, atunci când respirăm, plămânii tind să-și mărească volumul, către piept. Însă, cu ajutorul
Exercițiului Cocorului, aerul inspirat se concentrează la baza plămânilor, presiunea exercitându-se asupra intestinelor, care, la rândul lor, presează mușchii abdominali și iau forma unui mic balon. Această mișcare suprimă constipația, încurajează absorbția elementelor nutritive și fortifică întregul tub digestiv, stimulând, în același timp, plămânii și sistemul circulator. Astfel, microbii care pătrund, nu găsesc mediul propice dezvoltării, eliminarea fecalelor producându-se cu regularitate și eficiență. Va fi foarte greu, în aceste condiții, să contractăm vreo boală.
Exercițiul Cocorului intensifică, de asemenea, circulația sângelui către organele și mușchii aflați în cavitatea abdominală. Sunt reduse, astfel, depunerile de grăsimi și colesterolul. Exercițiul este util și în cazul astmului, prin efectele pe care le are asupra plămânilor deoarece plămânii și pielea funcționează ca un întreg, exercițiul poate fi un remediu pentru afecțiunile pielii, precum alergiile sau inflamațiile.
Modul greșit de a respira reprezintă o cauză majoră a slăbiciunii și îmbolnăvirii organismului. Avem obiceiul să respirăm utilizând doar jumătatea superioară a plămânilor, jumătatea inferioară fiind doar rareori folosită. (Autopsiile au dovedit uneori că lobii mijlociu și inferior ai plămânilor nici măcar nu au fost utilizați vreodată. Aceștia sunt fie în stare perfectă, fie atrofiați). Aerul închis care rămâne în regiunile inferioare ale plămânilor împreună cu umezeala călduță, asigură condițiile necesare instalării microbilor. De asemenea, pe lângă oxigen, nitrogen, carbon, etc., aerul pe care îI respirăm conține și, sau energie.
Depindem de aerul pe care îl respirăm nu doar pentru a primi oxigen, necesar în procesele metabolice, ci și pentru a primi energie, încărcătura electrică fără de care în scurt timp ne pierdem puterile și murim. Modul greșit de a respira înseamnă și respirația accelerată. O astfel de respirație este violentă, vătămând membranele delicate și determinând creșterea ritmului cardiac. Respirația accelerată ne împiedică, de asemenea, să primim hrana necesară din aerul pe care îl inhalăm.
Pot apărea astfel numeroase neplăceri, precum bolile, durerile de cap, indigestia, amețeala, circulația necorespunzătoare a sângelui și îmbătrânirea. Accelerarea ritmuiui cardiac grăbește procesul de îmbătrânire. Ritmul inimii crește o dată cu accentuarea stresului și a tensiunii. Ulterior, semnele bătrâneții se fac tot mai vizibile pe chip, deoarece stresul și tensiunea împiedică efectiv hrănirea celulelor.
În consecință, este nevoie să corectăm modul greșit de respirație. Respirația lentă, diafragmatică, utilizată în Exercițiul Cocorului, permite dilatarea completă a plămânilor și absorbția totală a energiei din aerul inhalat, în timp ce plămânii sunt permanent exersați, iar organele interne masate. Exercițiul ne ajută, de asemenea, să ne îmbunătățim circulația și să diminuăm ritmul cardiac, în același timp. (Pulsul ideal este de 45 bătai/minut, ritm în care inima funcționează în timpul somnului).
Pe scurt, Exercițiul Cocorului are ca obiectiv întărirea organelor interne ale corpului. Deși aceste organe sunt controlate de sistemul nervos vegetativ, Exercițiul Cocorului ne ajută să echilibrăm nivelul de energie al acestora, asigurând astfel o mai bună funcționare a lor.
Instrucțiuni pentru Exercițiul Cocorului Acest exercițiu poate fi executat în picioare, șezând sau întins pe spate.
Începeți prin a vă freca palmele una de alta cu putere. Această mișcare va genera caldură în mâini, concentrând energia din organism la nivelul palmelor și degetelor.
Așezați mâinile, cu palmele în jos, pe regiunea inferioară a abdomenului, de o parte și de alta a buricului.
Ținând gura închisă, inspirați pe nări.
Începeți să expirați încet, presând ușor abdomenul cu mâinile, astfel încât acesta să ia forma unei scobituri. Această mișcare asigură eliminarea lentă a aerului din regiunea inferioară a plâmânilor. În acest moment, poziția mâinilor este similară celei a piciorului cocorului. În timp ce executați pasul patru al exercițiului, imaginați-vă cum fiecare picătură de aer iese din plămâni, ducând cu ea și microorganismele.
După ce ați expirat complet, inspirați din nou încet. În timp ce inspirați, impingeți abdomenul în afară, astfel încât acesta să ia forma unui balon. Încercați să nu măriți volumul cavității toracice folosindu-vă doar de mușchii aflați în regiunea inferioară a abdomenului.
O expirație completă, urmată de inspirație formează o repriză de respirație. La început, probabil că nu veți putea executa decât două sau trei reprize de respirație în timpul exercițiului. Pe parcurs veți reuși să măriți numărul, până când ajungeți la douăsprezece runde.
NOTA A: Nu este nevoie să fortați inspirația sau expirația aerului. Exersând permanent, veți reuși să măriți și să micșorați abdomenul, respirând foarte încet. La început, mâinile acționează ca niște ghizi care vă ajută să învățați exercițiul. O dată ce v-ați însușit tehnica de respirație, nu mai este nevoie să folosiți mâinile. Respirația trebuie să fie foarte lentă. Atât de lentă, de fapt, încât un fir de păr aflat în fața nasului să nu se miște nici când inspirați, nici când expirați. NOTA B: O dată, ce stăpâniți Exercițiul Cocorului, puteți combina mișcarea de închidere a anusului, descrisă în Exercițiul Cerbului cu respirația descrisă în Exercițiul Cocorului. Această mișcare va mări eficiența exercițiului. NOTA C: Concentrați-vă tot timpul asupra a ceea ce faceți. NOTA D: Femeile însărcinate nu ar trebui să execute Exercițiul Cocorului deoarece mișcările înspre interior și exterior ale abdomenului pot crea senzații neplăcute la nivelul acestuia. Momentul cel mai potrivit pentru executarea Exercițiului Cocorului este dimineața, stând cu fața la soare, dacă este posibil în timp ce inspirați, simțiți cum energia soarelui pătrunde în organism, iar atunci când expirați, simțiți cum sunt eliminate toxinele și substanțele reziduale.
Dacă este executat seara, înainte de culcare, Exercițiul Cocorului are ca efect masajul ușor al organelor interne, contribuind la liniștirea trupului, la relaxarea acestuia, pentru un somn bun și odihnitor. Unul dintre organele care beneficiază cel mai mult de pe urma practicării Exercițiului Cocorului este plămânul. Fiind unul din cele trei sisteme de filtrare ale organismului - filtrează substanțele reziduale gazoase și dioxidul de carbon - plămânul trebuie să funcționeze perfect, pentru ca starea de sănătate să fie bună. Cea mai simplă cale către sănătatea sistemelor respirator și circulator este respirația hrănitoare, relaxantă și odihnitoare. Exercițiul Cocorului ne ajută să învățăm din nou acest mod de respirație, pe care îl foloseam în mod natural atunci când eram în scutece. În afară de cântăreți, cei mai mulți dintre noi pierd aceste abilități pe măsură ce îmbătrânesc.
În cele din urmă, veți reuși să învățați, să executați tehnica de respirație a Cocorului atât de lent, încât veți avea nevoie de zece minute pentru a încheia o respirație. Multor oameni le vine mai greu să inspire decât să expire îndelung, însă prin exercițiu, ambele acțiuni pot fi executate. Reușind acest lucru, învățăm să ne controlăm fiecare celulă a organismului, pentru ca acesta să urmeze mintea. Parcurgând această primă etapă, ne va fi mai ușor să trecem la următoarea, în care fiecare acțiune a minții urmează calea lui Dumnezeu.
La fel ca Exercițiul Cerbului și Exercițiul Cocorului trebuie însușit la perfecție, deoarece reprezintă, de asemenea, baza pentru viitoarele tehnici avansate de meditație și respirație.
Exercițiui Cocorului în poziție verticală Mișcările acestui exercițiu sunt similare celor descrise mai sus, însă se execută în poziție verticală. Exercițiul Cocorului în poziție verticală ajută la dezvoltarea simțului echilibrului, stimulează sistemul nervos, fortifică organele interne și mărește flexibilitatea genunchiului, a gleznei și a încheieturilor șoldului. Îmbunătățește, de asemenea, circulația sângelui la nivelul picioarelor și labelor picioarelor și împiedică apariția crampelor în aceste regiuni, a varicelor și a senzației de „picioare reci”.
Stați cu picioarele apropiate, astfel încât degetele și călcâiele să se atingă.
Ridicați un picior, frecând talpa acestuia de gamba piciorului opus.
Ridicați progresiv piciorul de-a lungul piciorului, oprindu-vă la fiecare câțiva centimetri pentru a continua mișcarea de frecare, până când laba piciorului se sprijină pe partea din față a coapsei piciorului opus. Călcâiul trebuie să fie orientat spre interior, în direcția pelvisului, iar degetele piciorului să ajungă în partea exterioară a coapsei, lângă încheietura șoldului.
Masați apoi talpa piciorului cu mâinile și fricționați degetele piciorului, pentru a stimula nervii și circulația sângelui în laba piciorului.
Ridicați apoi încet brațele deasupra capului, prin lateral, în timp ce inspirați, alăturând palmele una de cealaltă cât puteți de mult.
Respirând normal, mențineți-vă echilibrul în această poziție cât timp vă este comod.
Expirând, coborâți brațele și piciorul și repetați exercițiul cu celălalt picior.
Executați acest exercițiu o singură dată cu fiecare picior.
Se poate să nu reușiți să vă mențineți de la început echilibrul în poziția completă, însă exersată continuu, poziția va deveni accesibilă, iar dumneavoastră veți reuși să o executați cu ușurință. Dezvoltarea simțului echilibrului va avea imense efecte benefice asupra vieții dumneavoastră de zi cu zi. Sistemul complet de autovindecare-Stephen T Chang
Commentaires