În pădurea arămie,
sub cerul înstelat,
lumina dansează
printre frunzele plăpânde,
găsesc o pace străină mie,
o liniște ce îmbrățișează
freamătul inimii.
Iubirea se ascunde
în umbra copacilor bătrâni,
în murmurul vântului
care șoptește povești
despre dorințe uitate
și zâmbete de demult.
Fiecare pas pe cărarea moale
îmi aduce aminte
de promisiunile făcute,
de clipele furate,
de răsărituri pline de dor,
de îmbrățișări ce durează o veșnicie.
Aici, în freamătul naturii,
pădurea devine martor,
un refugiu în care iubirea
se împletește cu timpul,
iar fiecare foaie căzută
e o sărutare a clipelor.
Arămiul ce învăluie totul
ne leagă destinele,
într-un dans tăcut,
o melodie a inimilor,
împărtășind momente
în care suntem doar noi,
în armonie cu universul.
Aici, în inima pădurii,
îți aud sufletul cântând,
iar liniștea devine cântecul
ce ne unește,
o iubire ce nu se stinge,
ci înflorește în fiecare zi.
Comments