Se poartă în suflet lipsa de realizare a clanului pentru că este compus din persoane care poate au falimentat ori pentru că dorințele mele au fost mai mari decât cele ale clanului.
Când considerăm că succesul este de "nedepășit" și au fost limite, blocaje spre succes, semnifică faptul că sunt anumite blocaje la nivel subconștient și intervine auto sabotajul pentru a nu depăși nivelul părinților.
Te poți gândi că nu e posibil să devii bogat ori crezi că e posibil dar nu ajungi, mereu te împiedici de ceva, găsești tot felul de limite pentru ca într-adevăr să rămâi la același statut social sau Economic cu părinții.
De exemplu dacă un tată, bunic... erau medici și au falimentat au trebuit să lucreze ca infirmier, ca asistenți poate pentru faptul că au emigrat și nu au găsit un loc pe măsura cunoștințelor sale, diplomelor sale, cel care vine nepotul se va auto sabota și va cade mereu la examenele de la facultatea de medicină pentru a demonstra că nu e posibil să reușești la asemenea facultate.
Dacă nepotul ar reuși la facultate și ar și lucra, ar profesa ca medic e ca și cum ar dărâma Autoritatea părinților, bunicilor, ar dărâma superioritatea lor în mod voit, este ca și cum în mod simbolic ar deveni "orfan".
Durerea unui faliment este ca o senzație de abandon, a vedea totul în pozitiv este bine de a gândi, îi ridic pe toți la nivelul realizărilor mele, fiecare în ambientul său au reușit cu succes egal cum au putut ei mai bine.
În acest fel putem gândi că toți au avut succes, toți se bucură de succesul meu și împreună putem să facem o petrecere colectivă în care este acceptată ideea succesului meu și a talentului meu că suntem fiecare individuali și nu ne putem compara nici unul cu altul.
Când se întâmpla un astfel de blocaj de autosabotaj, este necesar de a sta atenți să se schimbe modul de gândire în pozitiv "eu pot", "eu îmi permit", de a cere permisiunea clanului să le depășim statutul social ori cel economic.
Se poate depăși statutul social dar e mereu un autosabotaj financiar ori câți bani ar câștiga vor fi mereu pierderi și e ca și cum în mod subconștient nu pot să-mi depășesc părinții.
Comments