În lumina dimineții,
mama, iubire,
floare ce răsare în suflet,
cu parfum de amintiri
și zâmbete ascunse.
În brațele tale,
am descoperit cerul,
fiecare atingere,
un strop de magie,
un sărut de soare.
În zilele întunecate,
când norii erau gri,
m-ai învățat să sper,
să cred în stele,
să dansez cu vântul.
Cuvintele tale,
un cântec de leagăn,
un ecou al iubirii,
cu murmur de apă,
ce curge lin în inima mea.
M-ai îmbrățișat cu răbdare,
mi-ai șoptit povești,
în fiecare noapte,
m-ai îndrumat cu blândețe,
să navighez în visuri.
Mama, iubire,
tu ești lumina ce mi-a arătat calea,
o stea strălucind în întuneric,
o rază de soare pe fața mea,
un dor nemărginit.
În fiecare floare de primăvară,
în fiecare frunză ce tremură,
te simt aproape,
o melodie veche,
un ritm al inimii mele.
Azi, în miez de noapte,
când luna își dezvăluie fața,
mă gândesc la tine,
la iubirea ce nu se stinge,
la mama, inima mea.
Comments