În umbra nopții, se naște credința,
sclipind ca o stea în adâncuri,
un fior cald în inimi,
ce alungă negura fricilor,
când sufletele se caută,
să împletească visuri,
într-o melodie de iubire.
Speranța, ca o floare rară,
în colțul uitat al grădinii,
își deschide petalele,
păstrând secretele soarelui,
într-un zâmbet ce răsună
în ecouri de dorință,
alungând umbrele tăcerii.
Increderea, un fir de mătase,
legat ușor de inimi,
pășind în lumina dimineții,
îmbrățișând frumosul,
o poveste nescrisă în aer,
cu fiecare bătaie a inimii,
transformând incertitudinea
în încredere.
Optimismul, un cântec vechi,
ce răsună în sufletele noastre,
ca o adiere blândă,
în vremea furtunii,
ne conduce pașii spre zări
unde lumina dansează,
iar zâmbetele devin aripi.
Iubirea, un far în noapte,
ne leagă prin vise și dorințe,
într-o rețea de stele,
strălucind în privire,
un legământ sacru,
ce ne umple cu sens,
într-o lume de neuitat,
unde inimile bat la unison.
Comments