Floare albastră, în grădina visurilor,
cu petale de cer, fragile ca o rază,
te deschizi în lumina dimineții,
îmbrăcând planeta în nuanțe de azur.
Cerul albastru, pânza iubirii noastre,
unde norii plutesc ca gândurile,
iar soarele zâmbește blând,
mângâind chipurile celor ce iubesc.
Planeta albastră, în dansul stelelor,
ne strânge în brațele sale,
o lume unde dorințele
se împletesc cu respirații de aur.
Iubire aurie, ca un apus de soare,
ne îmbrățișează cu căldură,
transformând fiecare clipă
în veșnicie, în certitudini.
Floare albastră, în inima mea,
fiecare petală un suspin,
în fiecare adiere de vânt,
îți simt parfumul, dulce și pur.
Cerul albastru, martor al dorinței,
ne poartă în visuri nebune,
unde iubirea nu cunoaște limite,
ci doar zbor și liberate.
Planeta albastră, un refugiu,
unde am descoperit lumina,
în îmbrățișarea ta, iubirea mea,
floare albastră, eternă și reală.
Comments