Fiul va lua rolul în familie care este necesar pentru a a aduce echilibru în sistem. În Psihogenealogie, conceperea unui copil, vine conectat la exigențele fidelității familiare invizibile, un copil este conceput, așteptat, generat pentru a fi el, dar de a asculta de clanul familiei. Fiul deja cu coepimentul primește proiectul de compensare a destinului familiei.
Tratându-se de un proiect inconștient, poate fi descoperit prin Genosociogramă, studiindu-se, ce s-a întâmplat cu nouă luni înainte de a fi conceput, alegerea numelui, sincronicitatea nașterii cu alte evenimente din familie sau istorice, pozitive sau negative. Decodificând proiectul se poate descoperi misiunea care a primi-o de la clanul familiei și că îl poate ajuta în urmarea destinului său, descoperind lecția primită prin proiectul clanului familiei, proiectul este rezolvat și poate trăi destinul său.
Părinții și ordinea ierarhică. De obicei rolurile sunt inversate între părinte și fii. Când părintele asumă un rol de “Prieten” ori de “Partener” ori fiul asumă rolul de părinte. Responsabilitatea în familie este a părinților și greutățile vin purtate de părinți, fiind adulți.
Dacă mama și tatăl au nevoie de fii, ceva este în dezordine. Chiar dacă părinții au nevoie de ajutor, nu trebuie ca fii să suporte grautatea problemelor lor. Bert Hellinger spune că ordinea între fii și părinți este următoarea: Fii trebuie să respecte părinții.
In ordinea de iubire între părinți și copii intră în primul rând faptul că părinții dau și copii primesc. Se referă la faptul că dau viață. Părinții dând viață, nu dau ceva ce aparțin lor, dau ceea ce ei sunt, nu pot să adauge nimic și nu pot lua nimic și nu pot ține ceva pentru ei. Cu viața pe care o dau fiilor se dăruiesc pe ei însuși așa cum sunt, fără să ia ceva și fără să adauge și nici de a refuza nimic. De obicei se inversează rolurile când lipsește unul din părinți, părintele care a rămas cu copilul se sprijină emoțional de copil ( tu ești rațiunea mea de a trăi ) și copilu va intra în rol de partener. Dacă în familie părinții se ceartă, copilul stă de partea celui mai slab pentru al apăra și trece în rol de partener.
Dacă un fiu acceptă să plătească sacrificiile făcute de părinte va genera un lanț care nu se va mai termina, vor fi mereu sacrificii și plăți. Dacă o mamă repetă mereu fiilor cât se sacrifică pentru a-l crește, fii pot crește mai repede dorind să înceapă să lucreze pentru a ajuta-o pe mamă și în acest fel îl lipsește pe copil de copilărie, el asumând un rol care nu este al lui, planificând deja viața acelui copil. Un alt exemplu este când un copil mai mare se ocupă de creșterea altui frate mai mic, în acest fel fiul mai mare asumă rolul de părinte față de fratele mai mic și nu va fi niciodată un raport bun între ei sau cel mic se va simți mereu dator.
Este extrem de important de a descoperi aceste roluri, pentru face ordine și a lăsa o frumoasă moștenire copiilor, dacă bunicii au și ei un rol important în familie, și acolo vor fi alte roluri, important este căci se pot descoperi cu ajutorul Genosociogramei.
コメント