Vincent de Gaulejac vorbește de nevroză de clasă și când există conflicte nerezolvate între cultura de apartenență și locul unde se emigrează.
Emigranții se simt împărțiți între două culturi, tradiții și trăiesc în mod problematic fidelitatea. Cărei națiuni să rămână fideli? Propriului sistem din care provine ori culturii care l-a primit?
Emigrantul suferă sensul de vinovăție, nu trebuie să abandonez pe cei dragi, tradiția strămoșilor și de multe ori pot percepe sentiment de superioritate de dispreț și de neacceptare din partea țării care la primit.
Am văzut cât de importante sunt rădăcinile familiei și cum fidelitatea invizibilă sunt practic o necesitate de supraviețuire, dar când trăim într-un context divers de cel al originii noastre, cu valori diverse, principii, uzanțe, noua viață vine în discordanță cu propriile origini.
În special adolescenții emigrați, diversitatea lor față de colegii lor le produce izolare prin sensul de inferioritate care se răsfrânge asupra lor, asupra vieții lor ca adulți (având un mare impact asupra stimei de sine, valori, încrederea în sine).
Când noi ignorăm propriile rădăcini este practic ca și cum ne-am tăia rădăcinile. Noi avem nevoie de rădăcinile străbunilor noștri, dar totodată se înțelege că ne putem adapta, ne putem integra oriunde, căci noi nu suntem superiori altora și alții nu sunt superiori nouă, că suntem oameni între oameni că nu există pădure fără uscături și cum în țara noastră există buni și răi așa oriunde există buni și răi.
Deci fii tu însăți și poartă cu tine în suflet rădăcinile tale care să te hrănească în fiecare clipă dar adaptează-te și fii fericit acolo unde ești, fiind tu și nu încercând să fii altceva decât ești. Renunță la măști și fii mândru de ceea ce ești. Fii etic, respectă liberul arbitru, fii responsabil, respectă legile țării unde ești și legile Divine.
Comments