Copacul vieții, rădăcini adânci,
în străbunii nosti,ei sunt spirite
ce ne veghează cu hrana iubirii,
nectar dulce al sufletului,
onoare și respect,
flori de iubire pentru ei.
Eu sunt cea care scrie
destinul meu,
cuvintele-mi dansează,
pe frunzele arborelui,
fiecare rimă e o sămânță,
plantată în pământul inimii mele.
Sunt una cu arborele, sunt una cu stramosii mei.
trunchiul meu se leagă de al lor,
cu fiecare frunză care danseaza,
mă conectez la strămoșii mei.
În sărbătoarea vieții,
mă las purtată de
vântul dorinței de creative ,
când cerul se deschide,
îmi ascult sufletul
în ecou iubirii divine.
Fiecare ramură, e o poveste,
fiecare floare e o poveste viitoare,
o pagina scrisa în cartea de conturi
în umbra lui mă regăsesc,
cu iubire în inima mea.
Las în urmă,o moștenire genetică,
în cartea de conturi a strabunilor
frunze scrise cu speranță,
dorinte,acceptare,iubire,
mă simt liberă sa creez
si sa iubesc.
Sunt una cu totul,
cu fiecare respirație a pământului,
cu fiecare respiratie a arborelui
stramosesc ,
cu fiecare bătaie a inimii,
împlinită în strălucirea vieții.
Copacul vieții,
este cântecul nostru,
un imn al iubirii,
în eternitatea timpului
al meu,al tău,al vostru.
Comments