top of page

Abuzul emoțional

Când se proiectează asupra copiilor sentimente negative ură, furie, gelozie, se provoacă un scurt circuit psihic, copilul nu poate să accepte, să metabolizeze psihic faptul că părintele pe care îl iubește fără rezerve, nu este capabil să îi răspundă cu iubire.

Deci va construi un sistem de autoapărare psihologic bazat pe auto vinovăție, "nu mă iubesc pentru că sunt rău, sunt incapabil"

În acest fel această vinovăție îl face să devină mai suportabilă imaginându-si că într-o zi va fi iubit și se va schimba ceva în comportamentul părinților.

Un alt abuz emoțional poate fi  într-o situație în care părinții încredințează copiii altor persoane. Se produce un abuz emoțional chiar când se tratează de babysitter sau de o vecină ori de bunici, care au sentimente de iubire si comportament bun. Oricum copilul suferă pentru că el caută apropierea de părinți.

La fel de traumatic este și faptul când după naștere copilul este alăptat cu biberonul, în primul rând laptele nu este același, instinctul animalic al noului născut pretinde ca sânul matern să ofere nutrimentul cu iubire.

În majoritatea cazurilor de abuzuri emoționale într-o familie normală sunt și preferințele unui copil care este mai preferat față de altul, în funcție poate de cum se aseamănă cu părintele, poate că este mai bolnav, mai slab, mai mic și i se dă mai multă atenție.


Si șantajul emoțional este un abuz, copilul are nevoie să fie iubit pentru ceea ce este, nu pentru o recompensă, nu pentru acțiunile sale. De exemplul dacă ești cuminte te iubesc. Dacă iei note bune la școală mama te iubește. Acesta este un Șantaj emoțional și devine un abuz emoțional.

Un alt abuz emoțional constă, a nu verbaliza schimbările în familie, din cauza stresului, ori de a lua copilul prin surprindere fără să i se comunice schimbările care sunt aduse în familie. De exemplu, o separare, un divorț, un doliu, o naștere, este necesar de a se comunica și de a asculta ce simte copilul.

De exemplul de a spune unui copil orfan, mama ta a plecat în călătorie, este un abuz intelectual pentru că este o minciună, dar este și un abuz emoțional, pentru că obligă copilul să se aștepte la ceva imposibil. Adică întoarcerea mamei care deja este moartă, să se întoarcă la el, în acest fel fiind în așteptare mereu și creează emoția de abandon.

În timpul adolescenței, intervenția părinților în raportul afectiv cu copiii nu trebuie să fie controlate. A constrânge copiii ( fiica ori fiul ) să se căsătorească împotriva voinței lor este un abuz emoțional și sexual foarte grav. Dar și de a critica relațiile de prietenie, relațiile de iubire ale fiilor este un abuz emoțional.

A ascunde fiilor că tatăl său nu este adevăratul tată și a fost adoptat se creează un mare abuz emoțional și chiar sexual, pentru că atingerile din copilarie acum în ochii lui devin un  incest. În momentul în care copilul descoperă adevărul și își dă seama că fiecare gest de tandrețe de iubire care le-a simțit față de ei, crezând că sunt părinții săi, că este o legătură părintească. Acum devine o altfel de legătură dintre un bărbat și femeie care la nivel emoțional, subconștient este ca un incest. De ce este un incest emoțional? Pentru că în toate mângâierile primite chiar mai intime care el credea că vin de la un părinte acum vin de la o persoană străină și se transformă în incest emoțional. Poate să creeze în el o confuzie permanentă între iubire și sexualitate.

A cere unui copil să se încarce cu problemele emoționale ale părinților ca și cum ar fi un adult, este un abuz foarte grav. De exemplul în cazul unui divorț este un abuz emoțional când unul din părinți își exprimă furia față de celălalt părinte de care se separă în fața copilului.


În general copilul va aduna foarte multă furie în interiorul său, furie pe care mai târziu în raportul său de cuplu o va exterioriza. De exemplul și în cazul unui copil născut dintr-un viol ori dintre două persoane care nu se iubesc copilul va simți emoțiile dintre părinți ca o furie ascunsă, pe care mai târziu în adolescență o va exterioriza. Ori o va exterioriza în relația de cuplu prin violență verbală, emoțională, fizică.

Absența de comunicare emoțională motivată de indiferența părinților este un abuz foarte grav emoțional, chiar dacă este ascuns dacă nu se vorbește la nivel emoțional și el există la ambii părinți, atunci va fi transmis și copilului.

Foarte important este comunicarea cu copilul, de a înțelege copilul și să i se explice că ceea ce se întâmplă între părinți sunt lucruri care ei până la urmă le rezolvă și ei să stea liniștiți că sunt Iubiți și sunt în siguranță.

Este foarte important de a fi întrebat copilul indiferent în orice situație ce simte, de ce s-a acționat în acel mod, de a învăța să asculte emoțiile, de a învăța să își exprime emoțiile, fără a avea frică, că va jigni, va supăra, va pierde iubirea părinților.

Este foarte important de a învăța copilul să își asculte emoțiile să le înțeleagă să le exprime, este o responsabilitate de o importanță vitală a părinților față de copii de ai învăța să-si asculte emoțiile să se iubească.

  1. Iar părinții să fie un bun exemplu pentru copiii săi. Pentru căci copiii vor face ceea ce fac părinții nu ceea ce spun părinții.

0 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comments


bottom of page